Calendar

Septembrie 2017
LunMarMierJocVinSamDum
 << < > >>
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930 

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitator: 1

Anunt

rss Sindicalizare

Feb262012

11:04:58

Scrisoare de la Pieile Rosii in 1894.


Scrisoarea unui șef de trib indian



(Pieile Roșii)



adresată Președintelui SUA în anul 1894



“Cum s-ar putea vinde sau cumpăra cerul ori căldura pământului? Ideea ni se pare stranie.



Dacă prospețimea aerului și murmurul apei nu ne aparțin, cum le putem vinde?

Pentru poporul meu nu există colt al acestui pământ care să nu fie sacru. Un ac de pin care sclipește, un mal nisipos, o brumă întinsă în mijlocul pădurii întunecate, totul este sfânt în ochii și în memoria celor din poporul meu.

Seva care urcă în arbori poarta în ea credința Pieilor Roșii; fiecare luminiș și fiecare insecta sunt sacre pentru memoria și credința poporului meu.

Când albii merg la ceruri și uită locul natal, morții noștri nu-și uită niciodată acest pământ frumos pentru că el le este mamă. Noi facem parte din pământ si el face parte din noi.

Florile sunt surorile noastre, cerbii, caii, vulturii sunt frații noștri; crestele stâncilor, roua preriilor, căldura din pieptul poneilor și omul aparțin aceleiași familii.

Acest pământ este sacru pentru noi. Iar apa scânteietoare care se prăvălește în râuri și pârâiașe nu este numai apă, ea este sângele strămoșilor noștri.

,.. Trebuie să-i învățați pe copiii voștri că pământul nostru este sfânt, că fiecare imagine ce se reflectă în apa clară a lacurilor este ca o fantomă care vorbește despre întâmplări, despre amintiri ale vieții celor din poporul meu. Murmurul apei este vocea tatălui meu.

http://i1.ytimg.com/vi/4pF5bai_44s/default.jpg

Râurile sunt surorile noastre; ele ne astâmpără setea, ne poartă canoea și ne hrănesc copiii. Dacă noi vă vindem pământul nostru va trebui să vă amintiți toate acestea și să-i învățați pe copiii voștri că râurile sunt surorile noastre și ale voastre și de aceea trebuie să le iubiți ca pe frații voștri.

Noi știm că omul alb nu înțelege modul nostru de a vedea lucrurile. Pentru el o palmă de pământ face cît oricare alta pentru că el este un străin care vine în noapte, își ia de pe pământ ceea ce îi trebuie și-l părăsește. Pământul nu-i este frate, ci dușman. Iși uită mormântul tatălui său și își crește copiii fără dragoste de pământul natal … El tratează pe mama sa, pământul, și pe tatăl său cerul, ca pe lucruri care se pot cumpăra, jefui sau vinde, asemenea oilor și perlelor colorate. Lăcomia sa va sărăci pământul si-l va lăsa pustiu.

Eu nu știu nimic, modul nostru de a fi diferă de al vostru (…)

Nu exista un colt liniștit în orașele omului alb. Nicăieri nu se aude creșterea ierbii primăvara sau bătaia aripilor de fluturi.

Dar poate că este așa pentru că eu sunt un sălbatic și nu înțeleg.

Zgomotul din orașe te asurzește. Ce rămâne din viață daca nu poți asculta clipocitul apei și cântecul broaștelor în noapte?

Dar poate este așa pentru că eu sunt un sălbatic și nu înțeleg.

Indianul preferă adierea vântului care mângâie oglinda iazului și mireasma vântului spălat de ploaia de amiază sau parfumat de pini.

Aerul este scump omului roșu pentru ca toți împart același suflu. Animalul, arborele și omul – toți respiră la fel. Omul alb nu pare să perceapă aerul pe care îl respiră.

Asemenea unui muribund, el nu-i mai recunoaște mirosul … Trebuie să știți că aerul este cu mult mai prețios și că suflul aerului este același în toate lucrurile care trăiesc. Aerul care a dat strămoșilor noștri prima lor respirație primește, de asemenea, ultima lor privire. Și dacă ne vindem pământul, voi trebuie să-1 păstrați curat și sfânt pentru ca omul să poată simți mângâierea vântului și dulceața câmpului în floare.

… Dacă hotărâm sa vă vindem pământ, voi pune o condiție: omul alb trebuie sa trateze animalele de pe acest pământ ca pe frații și surorile sale.

Eu sunt sălbatic si nu înțeleg un alt mod de a trăi. Am văzut miile de bizoni care putrezeau in preerie lăsați acolo de omul alb care i-a ucis din goana trenului.

Eu sunt un sălbatic și nu pricep cum acest cal de fier care fumegă poate fi mai important decât bizonii pe care noi nu-i ucidem decât pentru nevoile vieții noastre.

Ce este omul fără animale? Dacă toate animalele ar dispărea, omul ar muri complet solitar, pentru că tot ceea ce li se întâmpla animalelor i se întâmplă imediat și omului.

http://i1.ytimg.com/vi/pSMZA8GtPhk/default.jpg

Toate lucrurile sunt legate între ele. Spuneți copiilor voștri că pământul de sub picioarele lor nu este altceva decât cenușa strămoșilor noștri … învățați-i pe copiii voștri ceea ce noi i-am învățat pe ai noștri – pământul este mama noastră și ceea ce se întâmplă pământului, nouă ni se întâmplă și se întâmplă copiilor pământului. Dacă omul batjocorește pământul, pe sine se batjocorește.

Noi o știm de mult – nu pământul aparține omului, ci omul pământului.

Noi o știm bine – toate lucrurile sunt legate între ele, așa cum sângele face legătura între membrii aceleiași familii.

,.. nu omul a  țesut pânza pământului; el este doar un fir. Tot ceea ce el face cu pânza pământului, lui își face. Nici omul alb care are un Dumnezeu … nu poate să nu împărtășească acest destin comun.

Când ultimul om va dispărea de pe acest pământ și când amintirea sa nu va mai fi decât umbra unei imagini care străbate preeria, râurile și pădurile vor păstra spiritul fraților mei pentru că ei iubesc acest pământ ca pruncul bătăile inimii materne.

După toate, noi suntem probabil frați și surori. Există ceva pe care noi 3 știm bine și pe care omul alb îl va ști poate într-o zi: Dumnezeul nostru este același cu al vostru. Voi credeți că Dumnezeu este numai al vostru ca și pământul nostru. Este imposibil. El este Dumnezeul omului și are aceeași îndurare pentru toți oamenii, albi sau roșii.

Cel ce-și murdărește patul va pieri într-o zi sufocat de propriile sale mizerii. Dar în timp ce noi pierim, voi veți străluci iluminați de forța unui Dumnezeu care v-a condus pe acest pământ și care, într-un scop special, v-a permis să ne dominați.http://i3.ytimg.com/vi/bEUeOMFYU3k/default.jpg

Acest rost este ciudat pentru noi. Noi nu înțelegem pentru ce sunt uciși toți bizonii, de ce nu sunt domesticiți caii sălbatici, de ce lucrurile cele mai ascunse ale naturii sunt înăbușite de mirosul greu al oamenilor, de ce priveliștea frumoaselor coline este tulburată de strigătele lor.

Unde sunt desișurile ascunse? Au dispărut. Unde este marele vultur? A dispărut și el. Este sfârșitul vieții și începutul supraviețuirii.

Pământul este leagănul și sursa de existentă a vieții noastre. Aceasta o știau, mult mai bine decât noi, oamenii care trăiau nemijlocit în natură. In mod paradoxal, în numele civilizației și al prosperității, 1-am uitat, degradîndu-1, pustiindu-1. Pământul a devenit irespirabil. Riscăm să dispărem sufocați de propria noastră “operă”.

Daca omul distruge Pământul care 1-a creat și care-1 hrănește, înseamnă că ori dorește sa se sinucidă, ori adevărurile pe care le deține despre sine și natură sunt false.

In căutarea acestor adevăruri uitate vă invită gândurile noastre.

Textul de mai sus este un citat, cu acordul autoarei, din lucrarea “La medicine du corps energetique” de Jeannine Fontaine, în care este reprodusa scrisoarea unui șef de trib indian (Pieile Roșii) adresată Președintelui SUA în anul 1894, ca răspuns la cererea acestuia de a le cumpăra o parte din pământurile lor.


Admin · 652 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie

Link permanent catre articolul complet

http://draculea-andreea.blogcreativ.ro/STDA-b1/Scrisoare-de-la-Pieile-Rosii-in-1894-b1-p117.htm

Comentarii

Acest articol nu are Comentariu momentan


Scrieti un comentariu

Comentariile nu sunt autorizate in acest blog

 
Libertatea nu se cumpara si nu se vinde. Ea se dobandeste.